Septembrie


Luna vinului. Numele popular este Vinicel sau Vinișele, luna în care se adună strugurii și se face vinul. Butoaiele se sfințesc pentru a avea recoltă bogată și vin gustos. De asemenea se recoltează toate fructele din livezi. Toate legumele ce au mai rămas se pun la murat pentru a fi consumate peste iarnă. Septembrie își ia numele din limba latină September adică a 7-a lună din an după calendarul vechi roman ce începea în Martie. În septembrie începe toamna astronomică cu echinoxul de toamnă pe 21 Septembrie. E must și veselie peste tot căci e septembrie luna vinului.

Există o tradiție legată de culesul strugurilor, și anume pe fiecare rând de vie, ultima plantă, ultimul butuc se lasă întotdeauna necules și el este supranumit „strugurele lui Dumnezeu” pentru că de acolo se vor hrăni păsările pe timpul iernii. De asemenea, cu primul must care se face din struguri, de ziua Crucii pe 14, se stropesc mormintele pentru a se împăca cele două lumi – să se împace morții cu vii, să se bucure și ei de recoltă. De asemenea, când se face vinul, întotdeauna e prilej de petrecere și pe rând fiecare gospodar  oferă pe rând pe gratis la vecini pomana vinului (must și mâncare).

În Septembrie, toate florile mor și se spune că se plâng una pe alta. Singurele flori care mai înfloresc sunt crizantemele și brândușele de toamnă care sunt dedicate morților. Pentru că într-un  fel toamna este și luna morților dar și luna renașterii. Asta pentru că toate frunzele cad din pom și mor dând aspectul ruginiu toamnei dar odată cu ele cad și semințele care purtate de vânt vor germina la primăvară dând viață nouă plantelor.

E o legendă a toamnei care spune că era vânt foarte puternic, a început să plouă și o frunză de stejar foarte mirată de schimbarea vremii l-a întrebat pe tăticul ei ce se întâmplă. Și tăticul foarte blând i-a explicat că asta e toamnea și că acuma a venit momentul ca frunzele să-și schimbe culoarea din verde în ruginiu/roșu ca și soarele de toamnă care e mult mai roșu. Vântul le va lua cu semințele și le va purta în înaltul cerului de unde vor vedea pentru ultima dată măreția pădurii și la asfințitul soarelui vor cădea și vor crea un covor gros și cald pentru semințe ca acestea să poată să germineze la primăvară. Și astfel stejarul i-a explicat că și moartea face parte din ciclul vieții și că toate au rostul lor. Și atunci vântul a venit și mica frunză s-a desprins și alături de celelate frunze a zburat așa cum a zis tatăl ei. Asta este legenda toamnei.

În septembrie se sărbătorește nașterea Maicii Domnului pe 8, prilej de mare sărbătoare pentru credincioși. Tradiția ne spune că până la această dată, toate plantele de leac trebuie culese pentru că după aceea își pierd proprietățile. De ziua maicii Domnului și de ziua Crucii în 14 Septembrie, platele de leac se sfințesc la biserică în altar, chiar lângă cruce, conferindu-le puteri și mai mari. Oile se întorc de la munte, deci până în 21 toate ar trebui să fie aduse de la munte.

Se spune că după 21 Septembrie e o perioadă de o săptămână – doua foarte caldă (până în 10-12 Octombrie), ca o a doua vară, perioadă ce permite agricultorilor să finalizeze arăturile și semănăturile de toamnă la grâu (porumbul se pune primăvara) și crescătorilor de animale să-și înmulțească turmele. Atunci se dau oile la berbeci și vacile la taur și în martie/aprilie se fac mieluți.

Pentru datini și tradiții românești din această lună citiți mai multe aici.